Cea de-a treia ediție a conferinței privind educația timpurie a scos la iveală faptul că este imperios necesar ca preocuparea pentru acest domeniu să treacă într-o nouă etapă: de la "de ce?" la "în ce fel?" facem educația timpurie.
Participanții au subliniat la unison necesitatea și beneficiile educației timpurii, dar pe măsură ce vorbitorii și-au exprimat punctele de vedere, conferința a conturat tot mai clar că în acest moment principala preocupare trebuie să devină modul în care se face și calitatea educației timpurii.
În ciuda unor salutare masuri legislative care ar putea dezvolta sistemul educațional pentru copii de la 0 la 5 ani, Conferința a arătat că simpla existență a sistemului educațional sau obligativitatea înscrierii în acesta nu înseamnă că se face educație timpurie sau că aceasta este eficientă.
Aspectul nu este însă unul specific României, după cum a arătat Paula Hunt, consultant UNICEF în numeroase proiecte educaționale internaționale. Aceasta a atras atenția asupra faptului că nu există o rețetă universală a succesului și că, cel mai bun lucru care poate fi făcut, este aflarea motivului pentru care programele nu dau rezultate.
Pe de altă parte, profesorul universitar Mark Alter a spus că în ciuda unor fabuloase progrese pe care le-a constat în România cu privire la abordarea educației timpurii, modul în care este abordată chestiunea este unul prin care cei implicați își autoimpun bariere: nu mai trebuie căutate soluții astfel încât tot mai mulți copii să beneficieze de educație timpurie, trebuie să găsită soluția ca toți copiii să beneficieze de acest tip de educație.
Conferința a arătat încă o dată viziunea comună a liderilor din lumea afacerilor cu privire la necesitatea educației timpurii ca fundament al pregătirii profesionale a viitoarei forțe de muncă.
În același timp, în mediul de afaceri pare să se contureze un nou curent de opinie cu privire la susținerea diverselor programe educaționale și anume că, în prezent, susținerea de către companii a proiectelor unor terți sau a propriilor proiecte nu mai este suficientă și că, dincolo de competiția comercială, este nevoie de un front comun pentru susținerea unei strategii unitare și a unor proiecte de anvergură națională.
Finalul celei de-a treia ediții a conferinței privind educația timpurie a demonstrat și dorința de implicare practică a participanților și nevoia ca, în următoarele întruniri, dezbaterea generală să fie potențată de sesiuni de lucru din care să rezulte documente clare, ce pot fi supuse atenției decidenților și dezbaterii opiniei publice.
18 May 2018
